Dictionar

adorator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. adorateur, lat. adorator)

1. cel care adoră pe cineva sau ceva.
 

amorez, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. amoureux)

1. iubit(ă).
2. (fam.) adorator, îndrăgostit.
3. prim-~ = actor care interpretează rolul tânărului îndrăgostit într-o piesă de teatru.
 

ignicol

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. ignicole, cf. lat. ignis „foc” + colere „a adora”)

1. adorator al focului; pirolatru.
 

-LATRU, -LATRIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -lâtre, -lâtrie, cf. gr. latreia „adoraţie”)

1. „care se închină, adorator, adorație”.
 

magism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. magisme)

1. religia vechilor perși, adoratori ai focului; mazdeism.
 

ofiolatru, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ophiolâtre)

1. adorator al șerpilor.
 

pirolatru, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. pyrolâtre)

1. adorator al focului; ignicol.