Dictionar

brutaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. brutaliser)

1. a trata cu brutalitate, a maltrata; a molesta.
 
 

brutalizat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (v. brutaliza)

1. adj. tratat într-un mod brutal; maltratat.
2. s.n. purtare nemiloasă, tratament rău, aspru; maltratare.
 

maltrata

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. maltraiter, it. maltrattare)

1. a trata pe cineva cu violență; a chinui, a brutaliza.
 

molesta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. molester, lat. molestare)

1. a brutaliza, a lovi.
2. a necăji; a vexa, a jigni.