Dictionar

paiață

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. rus. paiaț, fr. paillasse, it. Pagliaccio – personaj din teatrul buf italian)

1. actor de circ sau de bâlci care provoacă râsul prin înfățișarea sa caraghioasă, prin ghidușii etc.
2. (depr.) om neserios, măscărici.
3. păpușă îmbrăcată în paiață.
 

giumbușluc

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (tc. cümbüșlük)

1. faptă, vorbă, atitudine care înveselește; ghidușie, (desuet) giumbuș.
2. (depr.) glumă de prost gust.
3. (var.) gimbișlâc, giumbușlâc.