OK
X
cutremurătură
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cutremura + -(ă)tură)
1.
zguduire
din
cauza
unui
cutremur;
cutremurare.
2.
(fig.)
înfiorare,
tresărire;
(prin
ext.)
înspăimântare,
îngrozire.
fremisment
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. frémissement)
1.
(med.)
senzație
palpatorie
cu
caracter
vibrator;
agitație,
tremurătură.
trembolență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. tremblement)
1.
tremurătură,
tremurat.
acritură
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (acri + -tură)
1.
aliment
acru;
(în
special)
murătură.
2.
(fig.)
persoană
veșnic
nemulțumită,
ursuză.