Dictionar

cutremurătură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cutremura + -(ă)tură)

1. zguduire din cauza unui cutremur; cutremurare.
2. (fig.) înfiorare, tresărire; (prin ext.) înspăimântare, îngrozire.
 

fremisment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. frémissement)

1. (med.) senzație palpatorie cu caracter vibrator; agitație, tremurătură.
 

trembolență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. tremblement)

1. tremurătură, tremurat.
 

acritură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (acri + -tură)

1. aliment acru; (în special) murătură.
2. (fig.) persoană veșnic nemulțumită, ursuză.