Dictionar

puiuluț

Parte de vorbire:  s.m. (reg.)  
Etimologie: (pui + -uluț)

1. diminutiv al lui pui; pui (mic); puișor.
 

puiuluc

Parte de vorbire:  s.m. (reg.)  
Etimologie: (pui + -uluț)

1. diminutiv al lui pui; pui (mic); puișor.
 

puiuc

Parte de vorbire:  I. s.m. (pl. -uci) (reg.); II. s.n. (pl. -uri) (reg.)  
Etimologie: (pui + -uc)

1. I. (pop.) pui mic, puișor.
2. I. bob de fasole.
3. I. iubit, iubițel.
4. II. sertăraș, sertărel.