Dictionar

bob 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. bob/sleigh/)

1. sanie de metal foarte joasă și îngustă, pentru două sau patru persoane, prevăzută în față cu două patine mobile, condusă cu ajutorul unui volan sau al unor „fise”, la concursuri pe pante special amenajate.
2. sport practicat cu această sanie; bobslei.
 

bob 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. bob)

1. elevator cu turn pentru ridicarea unor materiale de construcție la înălțimea schelelor.
 

bob-scat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( amer. bob skate)

1. (jaz) scat rafinat, stilizat, purtând amprenta evoluției improvizațiilor instrumentale; mod de interpretare în care vocea concurează instrumentele, având o gamă întinsă.
 

bobat

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (din bob + -at)

1. cu bob mare.
 

bober

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. bobber)

1. sportiv care practică bobul1 (2).
 

bobina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. bobiner)

1. a înfășura (un fir, un cablu) pe o bobină.
 

alabastru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. alabastro, lat. alabastrum)

1. ghips, cu aspect de marmură, din care se fac obiecte de artă și ornamentații.
2. (pex.) obiecte din alabastru.
3. (bot.) boboc sau mugure floral.
 

aleuronic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. aleuronic)

1. strat ~ = strat de celule bogate în proteine din învelișul bobului de cereale.
 

blanc 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Blank)

1. piele tăbăcită, suplă și elastică, (colorată) pentru curelărie, harnașamente și articole tehnice.
2. fâșie de material insensibil care protejează capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică.
 

bob 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. bob/sleigh/)

1. sanie de metal foarte joasă și îngustă, pentru două sau patru persoane, prevăzută în față cu două patine mobile, condusă cu ajutorul unui volan sau al unor „fise”, la concursuri pe pante special amenajate.
2. sport practicat cu această sanie; bobslei.
 

bober

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. bobber)

1. sportiv care practică bobul1 (2).
 

bobina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. bobiner)

1. a înfășura (un fir, un cablu) pe o bobină.