OK
X
bobina
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. bobiner)
1.
a
înfășura
(un
fir,
un
cablu)
pe
o
bobină.
bobină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bobine)
1.
suport
cilindric
pe
care
se
poate
înfășura
un
fir,
un
cablu,
o
peliculă
sau
bandă
magnetică;
ansamblu
compus
din
acest
suport
și
firul,
cablul
etc.
înfășurat
pe
el.
2.
mosor.
3.
element
component
al
circuitelor
electrice
constituit
din
mai
multe
spire
înfășurate
în
jurul
unui
suport
dielectric
sau
feromagnetic.
4.
~
de
inducție
=
transformator
electric
din
două
înfășurări
bobinate
pe
un
singur
miez
de
fier.
bobinaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. bobinage)
1.
acțiunea
de
înfășurare
a
sârmei
sau
a
unui
material
flexibil
pe
bobine;
(prin
metonimie)
set
de
fire
înfășurate;
bobinare.
2.
(concretizat)
totalitatea
bobinelor
unei
mașini,
ale
unui
aparat
electric
etc.
bobinator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după fr. baboneur)
1.
s.
m.
f.
cel
care
execută
bobinări
și
reparații
de
bobine
sau
înfășurări
electrice.
2.
s.
f.
mașină
de
bobinat.
3.
s.
n.
(cinem.)
mecanism
care
asigură
rularea
peliculei
sau
a
benzii
magnetice
pe
noaieuri
sau
bobine.
dezbobina
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. débobiner)
1.
a
desfășura
(firul
de
pe)
o
bobină.
portbobină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. porte-bobine)
1.
suport
pentru
bobinele
de
cablu
telefonic
de
campanie.
rebobina
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. rebobiner)
1.
a
bobina
din
nou
(o
mașină
electrică).
2.
a
readuce
o
bandă
perforată
sau
magnetică
ori
un
film
în
poziția
inițială
sau
dorită.
bobinaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. bobinage)
1.
acțiunea
de
înfășurare
a
sârmei
sau
a
unui
material
flexibil
pe
bobine;
(prin
metonimie)
set
de
fire
înfășurate;
bobinare.
2.
(concretizat)
totalitatea
bobinelor
unei
mașini,
ale
unui
aparat
electric
etc.
bobinator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după fr. baboneur)
1.
s.
m.
f.
cel
care
execută
bobinări
și
reparații
de
bobine
sau
înfășurări
electrice.
2.
s.
f.
mașină
de
bobinat.
3.
s.
n.
(cinem.)
mecanism
care
asigură
rularea
peliculei
sau
a
benzii
magnetice
pe
noaieuri
sau
bobine.
bobină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bobine)
1.
suport
cilindric
pe
care
se
poate
înfășura
un
fir,
un
cablu,
o
peliculă
sau
bandă
magnetică;
ansamblu
compus
din
acest
suport
și
firul,
cablul
etc.
înfășurat
pe
el.
2.
mosor.
3.
element
component
al
circuitelor
electrice
constituit
din
mai
multe
spire
înfășurate
în
jurul
unui
suport
dielectric
sau
feromagnetic.
4.
~
de
inducție
=
transformator
electric
din
două
înfășurări
bobinate
pe
un
singur
miez
de
fier.
derulator
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (derula + -tor)
1.
dispozitiv
servind
pentru
derularea
și
rebobinarea
peliculei
cinematografice.
2.
ansamblu
de
organe
într-un
calculator
electronic,
casetofon
etc.
care
permit
reluarea
și
derularea
benzii
magnetice;
derulor
(2).
3.
desfășurător
de
(credite
etc.).
dezbobina
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. débobiner)
1.
a
desfășura
(firul
de
pe)
o
bobină.
drosel
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Drossel)
1.
bobină
la
unele
aparate
de
radio.