efort
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. effort)
Etimologie: (fr. effort)
1. încordare fizică sau intelectuală pentru atingerea unui scop; sforțare, străduință.
2. (fiz.) rezultantă a forțelor inferioare dintr-o secțiune a unui corp deformabil, cauzată de solicitări exterioare, de efecte termice etc.