întunereca
Parte de vorbire: vb. (înv., reg.)
Etimologie: (v. întuneric)
Etimologie: (v. întuneric)
1. tr., refl. a (se) face întunecos, obscur; a (se) întuneca.
2. refl. (despre corpuri cerești) a-și pierde temporar strălucirea suferind o eclipsă; a (se) întuneca.
3. (var.) a (se) întunereci, a (se) întunerici, a (se) înturereca.