OK
X
bunicel, -ea, -ică
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (bun + -icel)
1.
care
este
(destul
de)
bun;
bunișor.
bunișor, -oară
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (bun + -ișor)
1.
diminutiv
al
lui
bun;
bunicel,
(pop.)
bunuț.
2.
destul
de
bun;
care
este
aproape
bun;
mai
bun
decât
rău.