Dictionar

bunicel, -ea, -ică

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (bun + -icel)

1. care este (destul de) bun; bunișor.
 

bunișor, -oară

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (bun + -ișor)

1. diminutiv al lui bun; bunicel, (pop.) bunuț.
2. destul de bun; care este aproape bun; mai bun decât rău.