Dictionar

conceptacul

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. conceptacle, lat. conceptaculum)

1. (bot.) cavitate în care se formează organele reproducătoare la unele criptogame; cavitate care conține organele de reproducere ale anumitor tipuri de alge.
2. (var.) conceptacol.
 

TEC(A)-, TECI-, -teciu

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. théc/a/-, -théci-, -thécium, cf. lat. theca, gr. theke)

1. „conceptacul, teacă”.
 

tecaspor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. thecaspora)

1. spor închis într-un conceptacul; acrospor.