Dictionar

iremediabil

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. irrémédiable, lat. irremediabilis)

1. care nu se poate remedia, îndrepta.
2. (adv.) cu desăvârșire, definitiv.
 

remediabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. remédiable)

1. care poate fi remediat; care se pretează la remediere; vindecabil.
2. (fig.) care poate fi corectat; pentru care se poate găsi un mijloc de îmbunătățire; reparabil; corigibil.
3. (anton.) iremediabil, neremediabil.
 

neremediabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + remediabil)

1. care nu se poate remedia, îndrepta; care este fără leac.
2. (adverbial) cu desăvârșire, categoric, definitiv.
3. (anton.) remediabil.
4. (sinon.) iremediabil.