Dictionar

oblong, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. oblong, lat. oblongus)

1. care are lungimea mai mare decât lățimea; lunguieț, alungit.
 

jepcă

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (necunoscută)

1. loc lunguieț și puțin adânc din regiunea inundabilă a Dunării.
2. lac lungăreț și puțin adânc; (reg.) jepșă.
 

lungăreț, -eață

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lung + -ăreț)

1. care are o formă alungită, mai mare în lungime decît în lățime; alungit, lunguieț.
2. (var.) (reg.) lungureț.
 

viezuroaică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (viezure + -oaică)

1. (zool.) femela viezurelui, mamifer carnivor cu trupul greoi, cu picioare scurte și cu bot lunguieț; (reg.) viezuroaie.