Dictionar

perfectibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. perfectible)

1. care poate fi desăvârșit, perfecționat.
 

perfectibilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. perfectibilité)

1. însușirea, faptul de a fi perfectibil.
 

imperfectibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. imperfectible)

1. care nu este perfectibil.
 

perfectibilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. perfectibilité)

1. însușirea, faptul de a fi perfectibil.