Dictionar

punisabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. punissable)

1. care merită să fie pedepsit; care poate fi pedepsit; punibil.
2. (antonime) impunisabil, pardonabil, scuzabil.
 

impunisabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. impunissable)

1. care nu poate fi pedepsit; care nu este pasibil de pedeapsă.
2. (antonime) punisabil, punibil.
 

punibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. punibile)

1. (jur.) pasibil de pedeapsă; punisabil.
 

punisabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. punissable)

1. care merită să fie pedepsit; care poate fi pedepsit; punibil.
2. (antonime) impunisabil, pardonabil, scuzabil.