OK
X
chitanță
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. quittance)
1.
înscris
prin
care
se
atestă
primirea
unor
sume
de
bani.
țidulărie
Parte de vorbire:
s.f. (Transilvania)
Etimologie: (țidulă + -ărie)
1.
loc
sau
clădire,
la
intrarea
în
oraș,
unde
se
plăteau
taxele
pentru
mărfurile
aduse
spre
vânzare
la
târg
și
se
elibera
chitanța
respectivă;
(reg.)
țidulă,
(reg.)
rohatcă.
2.
(var.)
țedulărie.