Dictionar

frondor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. frondeur)

1. s. m. partizan al frondei (1, 2).
2. adj., s. m. f. (fig.) (cel) care critică, contrazice; răzvrătit, rebel.
 

sedițios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. séditieux, lat. seditiosus)

1. care îndeamnă la răzvrătire, răzvrătitor.
 

răscolnic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m. (învechit)  
Etimologie: (răscoală + -nic)

1. (persoană) care instigă la răzvrătire, care îndeamnă la răscoală; răzvrătitor, (înv.) răsculător.