OK
X
frondor
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. frondeur)
1.
s.
m.
partizan
al
frondei
(1,
2).
2.
adj.,
s.
m.
f.
(fig.)
(cel)
care
critică,
contrazice;
răzvrătit,
rebel.
sedițios, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. séditieux, lat. seditiosus)
1.
care
îndeamnă
la
răzvrătire,
răzvrătitor.
răscolnic, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m. (învechit)
Etimologie: (răscoală + -nic)
1.
(persoană)
care
instigă
la
răzvrătire,
care
îndeamnă
la
răscoală;
răzvrătitor,
(înv.)
răsculător.