Dictionar

recitator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. récitateur)

1. persoană care declamă sau cântă un recitativ; persoană care recită.
 

kitared

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kitharöde, gr. kitharaoidos)

1. nume dat lui Apolo, conducătorul corului muzelor, care cânta cu kitara.
2. rapsod, recitator care cânta și din kitara.