Dictionar

zgomota

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (zgomot + -a)

1. a produce zgomot; a trosni.
2. (despre ape curgătoare) a șopoti, a murmura, a susura.
3. (despre oameni) a face gălăgie, a vorbi tare.
4. (var.) (reg.) a zglomodi, (reg.) a zgomoti.
 

zgomotat, -ă

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (v. zgomota)

1. plin de zgomote; zgomotos.
2. (var.) zgomotit.