șeferie
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. chefferie)
Etimologie: (fr. chefferie)
1. exercitare a autorității politice, juridice și religioase a unui șef de trib.
2. teritoriu peste care se exercită o asemenea autoritate.
3. (în Franța sex. XVIII-XIX) circumscripție militară pusă sub comanda unui șef.