Dictionar

calin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. câlin)

1. care se alintă; alintat.
2. tandru; mângâietor.
 

calinerie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. câlinerie)

1. cuvinte, maniere, expresii dulci și tandre, rezervate în general copiilor; dezmierdare, alintare, alint.
2. (antonime) bruscare, bruschețe, duritate.
 

dorlota

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. dorloter)

1. a înconjura cu grijă atentivă și tandrețe; a alinta, a răsfăța, a cocoloși (pe cineva).
 

hipocoristic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hypocoristique, gr. hypokoristikos)

1. (diminutiv) care exprimă afecțiune tandră; dezmierdător, alintător.
 

alicnire

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (alicni)

1. șchiopătare ușoară, abia vizibilă; (înv., reg.) alinat, (reg.) alintare.
 

alicni

Parte de vorbire:  vb. intr. (regional)  
Etimologie: (necunoscută)

1. a șchiopăta puțin; (înv., reg.) a alina, (reg.) a alinta.