bitonal, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. bitonal)
Etimologie: (fr. bitonal)
1. (muz.) care are două tonuri (sau sunete); care utilizează două tonalități diferite.
2. (despre o voce alterată) care rezultă prin formarea simultană a două sunete în laringe (ex. voce ~ă).