OK
X
decoleta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. décolleter)
1.
a
tăia
(la
strung)
un
material
în
formă
de
bare
succesive.
2.
a
îndepărta
coletul2
împreună
cu
frunzele
la
sfeclă,
la
recoltarea
rădăcinilor.