OK
X
depolarizator
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dépolarisateur)
1.
substanță
care
se
introduce
într-un
element
galvanic
pentru
a
împiedica
polarizarea;
depolarizant.
depolarizant, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.
Etimologie: (fr. dépolarisant)
1.
I.
care
depolarizează;
cu
proprietatea
de
a
depolariza.
2.
(anton.)
polarizant.
3.
II.
substanță
care
se
introduce
într-un
element
galvanic
pentru
a
împiedica
polarizarea;
depolarizator.