credențional
Parte de vorbire: s.n. (învechit)
Etimologie: (necunoscută)
Etimologie: (necunoscută)
1. document prin care deputatul sinodului își mărturisea credința; mandat de membru al sinodului.
2. (Marea Unire din 1918) listă cu numele delegaților trimiși de o circumscripție electorală; împuternicire, mandat.