Dictionar

destupător

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (destupa + -ător)

1. ustensilă pentru destuparea borcanelor sau a sticlelor închise ermetic; instrument folosit pentru a deschide sticlele închise de un capac; deschizător.
 

debușona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. débouchoner)

1. a desface un bușon; a destupa.
 

dezobstrua

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. désobstruer)

1. (tehn., med.) a destupa, a desfunda.
 

dezobstruant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. désobstruant)

1. care dezobstruează; care destupă, desfundă; destupător.
2. (antonime) obstruant, obstructiv, obstructor.
 

destupător

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (destupa + -ător)

1. ustensilă pentru destuparea borcanelor sau a sticlelor închise ermetic; instrument folosit pentru a deschide sticlele închise de un capac; deschizător.