Dictionar

dezinhibiție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. désinhibition)

1. acțiunea de a (se) dezinhiba; eliberare din starea de inhibiție; dezinhibare.
2. lipsă de reținere, de pudoare, în comportament.
3. (antonime) inhibiție, inhibare.
 

dezinhibator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (dezinhiba + -tor)

1. substanță psihotropă care poate produce dezinhibiție.
 

dezinhibare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (dezinhiba)

1. acțiunea de a (se) dezinhiba; ieșire din starea de inhibiție; dezinhibiție.
2. (antonime) inhibiție, inhibare.