palpita
Parte de vorbire: vb.
Etimologie: (fr. palpiter, it. palpitare)
Etimologie: (fr. palpiter, it. palpitare)
1. (despre inimă) a-și înteți ritmul bătăilor datorită unei emoții sau maladii; a zvâcni.
2. (despre oameni) a tremura (din cauza unei emoții), a fi foarte mișcat.
3. (fig.) a se manifesta puternic; a fremăta.