Dictionar

farsor, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. farceur)

1. cel care face farse; om neserios.
2. impostor, șarlatan.
 

baladin, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. baladin)

1. (în vechiul teatru francez) saltimbanc, bufon, comediant ambulant.
2. farsor, persoană pusă pe glume într-un loc public.