ambulant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ambulant, lat. ambulans)

1. care se deplasează dintr-un loc în altul pentru a-și desfășura activitatea profesională.
2. (antonim) sedentar, statornic.

ambulanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ambulance)

1. formație sanitară care dă răniților primele ajutoare pe câmpul de luptă.
2. vehicul destinat transportului accidentaților și al bolnavilor în stare gravă.

autosanitară

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto2 + sanitară)

1. automobil închis pentru transportul bolnavilor (răniților); autoambulanță, autosalvare (2).

baladin, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. baladin)

1. (în vechiul teatru francez) saltimbanc, bufon, comediant ambulant.
2. farsor, persoană pusă pe glume într-un loc public.

boniment

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. boniment)

1. anunț oral făcut la intrarea într-un loc de spectacol pentru a trezi interesul public.
2. argumentație ingenioasă a unui vânzător ambulant pentru a convinge și atrage noi clienți.
3. (prin ext.) anunț pompos de șarlatan; reclamă sforăitoare.

cabotin, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. cabotin)

1. I. care are un comportament teatral; prefăcut, fals.
2. II. (în trecut, în Franța) actor ambulant.
3. actor lipsit de talent; (prin ext.) orice actor fără talent.
4. (prin ext.) cel care, prin voce, mimică, vocabular, urmărește să se facă remarcat.
5. (prin ext.) persoană căreia îi lipsește naturalețea, ale cărei atitudini, maniere sunt prea studiate și prea teatrale; persoană cu comportament teatral.

cabotinaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cabotinage)

1. atitudine, gest, apucătură de cabotin; comportament teatral; cabotinism.
2. (înv.) profesia de cabotin, de actor ambulant; lumea teatrului prost.

cadavru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cadavre)

1. orice organism animal mort.
2. (fig., fam.) ~ ambulant = om extrem de slab.