sedentar, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. sédentaire, lat. sedentarius)
Etimologie: (fr. sédentaire, lat. sedentarius)
1. (despre oameni) care șade tot timpul; care stă mai mult acasă; (despre îndeletniciri) care se exercită șezând; lipsit de mișcare.
2. parte ~ă = parte a unităților militare care nu participă la război, având atribuții administrative.
3. (despre populații) stabil; nemigrator.