Dictionar

fligorn

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Flügelhorn)

1. instrument de suflat, din alamă, cu clape, asemănător trompetei, dar cu pavilionul mai larg.
 

althorn

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Althorn)

1. (muzică) instrument de suflat de alamă, specie de corn, folosit mai ales în fanfară; fligorn de forma trompetei.
 

saxhorn

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Saxhorn, fr. saxhorn)

1. familie de instrumente muzicale de suflat, din alamă, în fanfare și orchestre (althorn, fligorn, eufoniu etc.).