hingher
Parte de vorbire: s.m.
Etimologie: (săsesc. hoenger, cf.germ. Henker)
Etimologie: (săsesc. hoenger, cf.germ. Henker)
1. persoană, în serviciul de ecarisaj, care se ocupă cu prinderea și exterminarea câinilor vagabonzi; ecarisor, (Transilv.) hoher, (prin Ban. și Transilv.) șintăr.
2. (prin ext.) călău, gâde.
3. (figurat) om sadic, ticălos, rău.
4. (var.) (înv.) hengher.