Dictionar

instigator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. instigateur, lat. instigator)

1. (cel) care instigă; provocator.
 

coinstigator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (co- + instigator)

1. instigator împreună cu alții.
 

incitator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. incitateur)

1. (cel) care incită; instigator.
 

pogromist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (pogrom + -ist, cf. fr. pogromiste)

1. I. care organizează pogromuri; care participă la pogromuri.
2. referitor la un pogrom, sau pogromuri.
3. (prin ext.) care se referă la orice mișcare violentă și nimicitoare împotriva unei anumite comunități.
4. II. persoană care organizează pogromuri.
5. instigator sau participant la pogrom.