Dictionar

bicameral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bicaméral)

1. (despre organe legislative) cu două adunări reprezentative.
 

bicamerism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bicamérisme)

1. sistem politic comportând două adunări legislative.
 

capitularii

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. capitulaires)

1. acte legislative emanate de la regi, împărțite în capitole.
 

comiții

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. comitia)

1. adunări în Roma antică cu atribuții politice, legislative, juridice și religioase.
 

constituționaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. constitutionnaliser)

1. a da unei dispoziții legislative caracterul unei dispoziții constituționale.
 

lobbying

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. lobbying)

1. tratative duse pe culoarele adunărilor legislative.