Dictionar

crudăciune

Parte de vorbire:  s.f. (reg.)  
Etimologie: (crud + -iciune)

1. fruct, porumb sau dovlec necopt.
2. mămăligă subțire.
3. aliment care se mănâncă crud; (reg.) crudiciune.
 

verzăciune

Parte de vorbire:  s.f. (popular)  
Etimologie: (verzi + -ciune)

1. fruct necopt, verde; verzătură.