Dictionar

probăit, -ă

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (v. probăi)

1. care a fost încercat, verificat; probat.
 

probat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. proba)

1. care a fost dovedit; arătat, demonstrat, evidențiat.
2. care a fost încercat, verificat; (înv.) probăit.
3. (prin ext.; despre oameni) experimentat.
4. (anton.) neprobat.