Dictionar

transsubstanțiațiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. transsubstantiation)

1. (bis.) denumire a tainei prefacerii vinului și a pâinii din împărtășanie în trupul și sângele lui Cristos.
 

prothesis

Parte de vorbire:  s.n. (învechit)  
Etimologie: (cf. grec. πρόθεσις)

1. absidiolă situată în partea stângă în bisericile ortodoxe și în care se face prepararea pâinii și a vinului în timpul sărbătorilor euharistice; proscomidie.