Dictionar

confortant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. confortant)

1. care reconfortează, care dă putere; reconfortant.
 

reconfortant, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. réconfortant)

1. I. care reconfortează, care restabilește, care întărește forțele fizice sau psihice; întăritor.
2. II. substanță, medicament care reconfortează; tonic.
 

reconfortator, -oare

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (reconforta + -tor)

1. care reconfortează, care restabilește forțele vitale, care dă putere; întăritor, reconfortant.