sintactic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. syntactique, gr. syntaktikos)
Etimologie: (fr. syntactique, gr. syntaktikos)
1. care se referă la sintaxă, privitor la sintaxă, de sintaxă; sintaxic.
2. care este în conformitate cu sintaxa și cu regulile ei.
3. (antonim) asintactic.