OK
X
stufăriș (1)
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (stuf + -ăriș)
1.
desiș
sau
mulțime
de
stuf;
loc
pe
unde
crește
(mult)
stuf;
stufărie,
stufiș.
2.
(fig.)
desime,
desiș.
3.
(var.)
(reg.)
stuhăriș.
stufăriș (2)
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (s- + tufăriș)
1.
mulțime
de
copaci
tineri.
2.
desiș
de
tufe;
tufărie,
tufăriș,
tufiș,
tufărime.
3.
(var.)
(reg.)
stufiriș.
stufărie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (stuf + -ărie)
1.
desiș
sau
mulțime
de
stuf.
2.
loc
pe
care
crește
(mult)
stuf;
stufăriș,
stufiș,
trestiș.
3.
(var.)
(reg.)
stuhărie.