volant 1
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. volant)
Etimologie: (fr. volant)
1. roată grea care servește la uniformizarea și regularizarea mersului unei mașini.
2. (text.) piesă complexă din mecanismul unei mașini bătătoare, care printr-o învârtire rapidă scarmănă bumbacul presat la valțul de alimentare.