Dictionar

cir

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cirre, lat. cirrus)

1. fiecare dintre perii țepoși de pe corpul unor animale nevertebrate.
 

CIRI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. cirri-, cf. lat. cirrus „buclă de păr, cârcei”)

1. „ciri, peri țepoși, filament”.
 

cirifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cirrifère)

1. (despre plante) înzestrat cu peri țepoși sau cârcei.
 

echinospor, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. échinospore)

1. (biol.) cu spori țepoși.
 

setaceu, -ee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sétacé)

1. (bot.; despre unele organe) acoperit cu peri țepoși, rigizi.