Dictionar

cirifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cirrifère)

1. (despre plante) înzestrat cu peri țepoși sau cârcei.
 
 
 

CIRO- (2)

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. cirrus „filament, buclă de păr”)

1. „cârcei”.
 

ciriform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cirriforme)

1. în formă de cârcei; ciroid.