Dictionar

intercepție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. interception, lat. interceptio)

1. interceptare.
2. (sport) intervenție neașteptată a unui jucător.
3. atacare, prin avioane de vânătoare speciale sau prin proiectile teleghidate cu propulsie automată, a aparatelor inamice.
 

interceptor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. intercepteur)

1. s. n. avion pentru misiuni de intercepție.
2. s. m. ramificație nervoasă care culege stimuli de la nivelul organelor interne.