antorism
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. anthorisme, cf. gr. anthorismos)
Etimologie: (fr. anthorisme, cf. gr. anthorismos)
1. procedeu stilistic constând în înlocuirea unui cuvânt cu altul, considerat mai puternic sau mai exact; reformulare mai precisă, mai directă.