Dictionar

aorist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aoriste, gr. aoristos, nedeterminat)

1. formă verbală a unei limbi care exprimă aspectul momentan al unei acțiuni trecute, fără nici o referire la prezent.
 

aoristic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aoristique)

1. (gram.) referitor la aorist.
 

aoristic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aoristique)

1. (gram.) referitor la aorist.
 

stăuliște

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (staul + -iște)

1. loc unde a fost odată o stână.
2. (var.) staoriște, stăuriște.