recuzație
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Etimologie: (fr. récusation, lat. recusatio)
Etimologie: (fr. récusation, lat. recusatio)
1. acțiunea de a (se) recuza și rezultatul ei; recuzare.
2. acțiunea de a refuza un judecător, expert etc. suspectat de părtinire.
3. sustragere de la ceva.
4. (var.) recuzațiune.