OK
X
fâțâire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. fâțâi)
1.
fâțâială.
fâțâială
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fâțâi + -eală)
1.
faptul
de
a
(se)
fâțâi;
mișcare
(încoace
și
încolo)
fără
astâmpăr
sau
fără
rost;
fâțâire,
fâțâit.
2.
(var.)
fâțăială.