OK
X
astâmpărător, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (astâmpăra + -tor)
1.
care
astâmpără,
liniștește;
liniștitor,
calmant.
agitat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (agita)
1.
care
se
agită;
(despre
oameni)
neastâmpărat,
neliniștit.
2.
(fig.)
tulburat,
nervos.
3.
(despre
o
epocă)
frământat.
petulanță
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. pétulance)
1.
vivacitate
impetuoasă,
greu
de
reținut;
zburdălnicie,
neastâmpăr,
vioiciune.
trepida
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. trépider)
1.
a
vibra
puternic,
cu
oscilații
repezi
și
scurte.
2.
(fig.;
despre
oameni)
a
se
agita,
a
palpita,
a
fremăta,
a
nu-și
găsi
astâmpăr.
trepidație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. trépidation)
1.
vibrație
care
are
loc
de
jos
în
sus,
produsă
în
funcționarea
unor
sisteme
tehnice.
2.
(fig.)
agitație
febrilă,
neastâmpăr.
tulburare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. tulbura)
1.
acțiunea
de
a
(se)
tulbura
și
rezultatul
ei.
2.
pierdere
a
limpezimii,
a
transparenței
unui
lichid
(din
cauza
impurităților).
3.
învolburare
a
unei
ape,
a
atmosferei
etc.
4.
mânie,
furie.
5.
(fig.)
neliniște
sufletească,
îngrijorare,
frământare,
emoție.
6.
(fig.)
tumult,
dezordine,
răzvrătire,
răscoală.
7.
(fig.)
neastâmpăr.
8.
(fig.)
dereglare
a
funcției
unui
organ
anatomic,
a
unei
facultăți
fizice
sau
psihice.
9.
(var.)
turburare.
fâțâială
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fâțâi + -eală)
1.
faptul
de
a
(se)
fâțâi;
mișcare
(încoace
și
încolo)
fără
astâmpăr
sau
fără
rost;
fâțâire,
fâțâit.
2.
(var.)
fâțăială.